Satul Goian a fost menționat documentar în anul 1603. Apoi este amintit într-un document din 22 martie 1656, indicîndu-se că voievodul Gheorghe Ştefan "cu silă domnească" a făcut un schimb de moşii cu boierul Neniu şi a primit satele Goianul şi Cricova. Drept că ceva mai tîrziu i le restiuie şi ia altele pentru a le da unei mănăstiri, dar pentru noi e importantă atestarea satului Goian.
La 15 martie 1709 satul este întărit după Constantin Roşca. Administraţia militară rusă găseşte aici 11 gospodariîn 1772-1773, care i se supuneau vornicesei Parascovia. Peste un an aceeaşi administraţie fixează deja 32 de curţi şi face scădere de la bir pentru 27 de scutelnici ai spătarului Donici şi pentru preotul Timofte. În 1904 Goianul avea 73 de gospodării cu 590 de locuitori, iar în 1915 doar 125 de bărbaţi şi 116 femei.
Un eveniment se cere remarcat: în biserica "Sf. Gheorghe" din Chişinău pe 12 sept. 1912 a cîntat corul ţărănesc din s. Goian, dirijor - preotul Vladimir Cleminschi. Ziarul "Drug" ("Amicul") scria, la 21 septembrie 1912, cu deosebit entuziasm despre această manifestare: "E greu de conceput că acest cor e alcătuit în exclusivitate din ţărani, căci denotă o ţinută şi armonizare deplină şi nişte voci minunate". Un timp îndelungat la Goian s-a aflat un sector experimental al Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul zootehniei şi medicinei veterinare, care-şi avea sediul la Cricova Nouă (Ciorescu). Se exploatează o carieră de piatră. În anii şaptezeci-optzeci, aici funcţiona o şcoală de 8 ani, 2 biblioteci, un punct medical, o creşă-grădiniţă de copii, un oficiu postal, 2 magazine.
În 1979 în s. Goian erau 370 locuitori (161 de bărbaţi şi 209 femei), iar în 1989 -542 (369 de bărbaţi şi 173 de femei). Conform datelor statistice ale Biroului Naţional de Statistică al RM la 01.01.2013 în s. Goian sunt 1150 locuitori, dintre care cu vîrsta aptă de muncă 15-56/61 ani – 1042 locuitori.
|
